17 cazuri de psihologie clinica

Volumul de fata ne ajuta sa identificam principalele tipuri de configuratii psihopatologice ale adultului, oferind indicatori diagnostici care permit depasirea nivelului superficial adesea inselator al manifestarilor simptomatice, specific nosografiilor psihiatriei clasice. Studiile de caz care acopera un spectru larg al suferintei psihice contemporane ne dau, totodata, ocazia sa ne familiarizam cu demersul clinic din acest domeniu, care urmareste mai intai sa inteleaga si sa explice, pornind de la istoria fiecarui subiect, sensul suferintei sale singulare, apoi sa indice perspectivele terapeutice posibile. Prin cele 17 cazuri prezentate, autorii reusesc sa ofere, dincolo de unicitatea fiecarei traiectorii individuale, reperele psihopatologice esentiale reprezentate de constantele functionarii nevrotice, borderline si psihotice.Nathalie Dumet este psiholog clinician si psihanalist, profesor de psihopatologie clinica la Universite Lyon 2Jean Menechal a fost profesor de psihologie clinica si psihopatologie la Universite Lyon 2– E teribil, adauga el, pentru ca asa e cu tot ce fac. Uitati, in timp ce vorbesc cu dumneavoastra, nu ma pot abtine sa nu numar grinzile de la tavan... Imi petrec viata incercand sa gasesc un sens lucrurilor din jurul meu si temandu-ma de ceea ce as putea descoperi. Pana si faptul ca va spun aceste lucruri mi se pare insuportabil...Trimis de un coleg medic, Bruno urmase deja cateva luni de terapie intr-o clinica pentru ceea ce el numeste o depresie. Foarte sceptic si neincrezator in ce priveste eficienta unei terapii mai aprofundate – „Nu e niciodata bine sa rascolesti in rahat...” – asadar cu o foarte mare reticenta luase decizia de a merge din nou in terapie.AutoriiEva, o femeie cu parul blond, de statura medie, cu ochi albastri frumosi dragut machiati, imbracata cu gust intr-un mod ultra-feminin (fusta scurta, camasa decoltata care lasa sa se vada dantela sutienului, tocuri inalte), isi afiseaza ostentativ feminitatea; este perceputa de psiholog ca o femeie atragatoare, daca nu cumva chiar usor seducatoare. Vine la terapie pentru ca, la cei 39 de ani „trecuti” ai ei, dupa cum spune ea, „inca nu are copii”, adaugand ca „ceasul biologic ticaie”. Se teme ca nu va mai putea curand sa procreeze, avand in vedere realitatile inerente conditiei fiziologice ale unei femei. Dar ea nu a avut copii pana acum pentru ca nu reuseste, dupa cum spune ea, „sa gaseasca un barbat cu care sa formeze un cuplu”.Autorii