Actorii

„Cand am sosit eu pe lume totul era pus la punct. In jurul meu se etalau comori. N-aveai decat sa le culegi. Sunt libera sa traiesc unde si cum vreau, sa citesc, sa gandesc ce vreau, sa ascult pe cine vreau.” - Nina Berberova

Ce ar fi fost - se intreaba Natalia Petrovna, personaj din prima nuvela a acestui volum - daca i-ar fi venit cuiva ideea de a infatisa viata ei si a cunoscutilor ei intr-o piesa de teatru?

Viata ca teatru. In literatura, tema aceasta e veche de cand literatura.

Ce nu stie Natalia Petrovna e ca viata lor chiar e teatru. Doar ca personajele Ninei Berberova, inclusiv Natalia Petrovna, joaca intotdeauna un alt fel de teatru.
Un teatru al lui si „daca“. Si daca istoria ar fi fost alta, cea normala, viata lor de personaje s-ar fi numit viata de oameni reali. Dar istoria s-a rupt, vietile lor s-au rupt, Rusia lor nu e Rusia care ar fi fost sa fie.

Decorul, mereu acelasi, e „o epoca proasta“.

Actori sunt toti. Nevoiti sa joace o piesa fara haz, fara morala, fara dorinta de viata. Au titlul piesei, au durata. Dar cum sa joace? Cu ce chef? Daca istoria ar fi fost alta, ei nu ar fi fost actori, ar fi fost oameni.