Alcooluri

„In 1913, anul aparitiei Alcoolurilor, Apollinaire nu era tocmai o celebritate a vietii literare pariziene, dar nici un necunoscut. Publicase pana atunci Vrajitorul care putrezeste si Bestiarul, volumul de povestiri Ereziarhul & Co, precum si cele doua romane erotice care au aparut anonim: Cele unsprezece mii de fecioare sau Iubirile unui Hospodar si Ispravile unui tanar Don Juan. Scrisese vreo 250 de poeme, risipite, in buna masura, prin revistele epocii. Pe coperta volumului tiparit la Mercure de France se poate citi ca acesta cuprinde poeme elaborate intre 1898 si 1913. Dovedind o extraordinara autoexigenta, Apollinaire isi amana insa tiparirea volumului cu adevarat reprezentativ pana la varsta christica de 33 de ani, iar Alcools nu este nici pe departe cartea unui ucenic intr-ale poeziei, ci cartea unui maestru, construita cu aceeasi rigoare cu care edificase cu cateva decenii in urma Charles Baudelaire Florile raului.” (Octavian Soviany)BranduselePasunea daca-i toamna se umple de veninIar vacile pascand-oSe otravesc putinBrandusele culoare de liliac si cearcanCare-nfloresc acolo ca ochii tai sunt parcaAlbastri ca un cearcan ca toamna ce-albastresteIar viata-mi pentru ochii-ti incet se otravesteCopiii de la scoala cu mare larma iesEi canta din harmonici si dau pe campuri ghesSa stranga-n cos branduse ce-a mame-ar semanaSi-s colorate-n vanat la fel ca pleoapa taCare se zbate-amarnic in vant fiindca e toamnaC-un cantec lin ciurdarul cireada o indeamnaIar vacile dau muget si lasa parasitaPasunea unde toamna-i malefic inflorita