Alteta regala

Traducere de Mihai Isbasescu Thomas Mann construieste un decor de opereta pentru ceea ce el insusi a numit „o comedie in forma de roman“: familia Grimmberg domneste peste un ducat cu un milion de locuitori, pierdut intre paduri, supus unor „stari de fapt ingrijoratoare“, caci finantele se afla intr-un declin perpetuu, castelele se degradeaza vazand cu ochii, iar barbatii de stat nu cad de acord asupra masurilor ce-ar trebui luate. Tocmai atunci cand toata lumea este cuprinsa de deznadejde, marea ducesa Dorothea da nastere unui al doilea print, Klaus Heinrich, care are„o mana sfrijita“. Din acest punct, romanul se desparte in ramificatii alegorice, ce ofera consideratii despre identitate, educatie, societate. Fericirea lui Klaus Heinrich va deveni, in aceeasi masura, si o fericire obsteasca, caci el isi va gasi marea dragoste si va implini profetia sub semnul careia i-a fost pusa venirea pe lume. Scris intre anii 1905 si 1909, Alteta regala poate fi citit in mai multe chei: dincolo de meandrele unei istorii de iubire se afla un bildungsroman in care, privita fie cu ironie, fie cu umor, natura umana isi dezvaluie cele mai ascunse sentimente, iar ideile sociale, politice si, implicit, estetice ale autorului capata o forma recognoscibila. Romanul a fost ecranizat in 1953, in regia lui Harald Braun. THOMAS MANN a fost unul dintre marii scriitori ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1929. Nascut la Lübeck in 1875, se muta cu familia, in 1891, la München, unde studiaza la Universitatea Ludwig Maximilian. Dupa venirea la putere a nazistilor in Germania, in 1933, se exileaza in Elvetia, iar la izbucnirea razboiului pleaca in America. Preda la Universitatea Princeton, apoi se muta pe Coasta de Vest. In 1952 se intoarce in Elvetia. Moare la Zürich in 1955. Romanele si nuvelele sale (intre care Casa Buddenbrook, Moartea la Venetia, Muntele vrajit, Iosif si fratii sai, Doctor Faustus, Tonio Kröger, Marturisirile escrocului Felix Krull) poarta amprenta unui robust spirit clasic (in linia lui Goethe), dar si a unei efervescente si nelinisti romantice (sub influenta lui Schopenhauer si Nietzsche).