Amprente

Existenta acestei antologii de poezie scrisa de femei, de-a lungul unui intreg secol, in Polonia, vorbeste despre posibilitatea unei entitati vitale pentru existenta poeziei si a vietii comune: legatura, podul, veriga care ne tine impreuna, solidare si solidari. (…) Pentru terenul poeziei romanesti, si in special pentru acela al poeziei scrise de femei, aceasta selectie e un dar, posibilitatea unei oglindiri din vecinatate si un pod, un loc al intalnirii, asa cum ar trebui sa fie orice vers, cu conditia sa nu fie fals. Nimic de acest fel in ceea ce s-a strans aici, dimpotriva: poemele sunt mostre ale unor eforturi de a pastra, rafina si folosi in mod eliberator si emancipator limbajul.Alina PurcaruE extraordinara antologia pe care o aveti in mana. Putine carti m-au zguduit la fel in anii din urma. Adam Zagajewski a scris un poem celebru care se cheama Incearca sa lauzi lumea mutilata. E greu sa faci asta, baieteala stupida a poetilor ii face prea adesea sa creada ca o lume mutilata face inutila poezia (propozitia celebra a lui Adorno despre barbaria poeziei scrise dupa Auschwitz e una dintre cele mai cunoscute probe); insa poetelor poloneze din antologia asta le iese – repet cuvantul, oricat de abuzat e de regula – extraordinar. Nu vreau sa-mi moara oamenii”, scrie undeva cea mai tanara poeta din antologie. Si totusi ii mor – si totusi ea scrie poeme atat de firesti & zguduitoare despre inmormantarea lor. In alte poeme se vorbeste despre plans – dar un fel special de plans, care nu te opreste din micile actiuni care schimba lumea (cum face plansul cu baieti ca Ghilgames sau Ahile, oprindu-i din actiune pentru destul timp). Asta e ce fac atat de – o spun a treia oara – extraordinar poetele poloneze: vorbesc vindecator despre lumi mutilate. Ce fac ele e proba ca, in mainile potrivite, toate promisiunile poeziei functioneaza.Radu Vancu