Amurgul cetatilor. Mediterana si capitalele ei pierdute

De la Alexandru cel Mare la Hannibal, de la Nabucodonosor si Arhimede la lordul Byron si Dante, un arc peste mileniile cuceritorilor romani, bizantini, arabi si nomazi a caror maretie triumfa in soapta. Puterea si gloria efemera a imperiilor, o carte stralucitoare, sofisticata si incantatoare: Tyr, Cartagina, Siracuza, Ravenna si Antiohia concurate doar de Roma, Constantinopol si Ierusalim. Un taram mitic, un tarm care a fost martorul celor mai grandioase civilizatii ale lumii, de la zamislire pana la pustiire, ce ascunde in strafunduri colbul civilizatiilor pierdute si nave pline de comori. O imensitate de apa ce a fost odata cheia puterii globale, un spatiu al traversarii si al intalnirii, de fapt centrul lumii pentru vasele incarcate din toate zarile, si spre toate zarile, cu matasuri, ceramica, alimente, mestesuguri si oameni care purtau cu ei limbi, culturi, idei si, uneori, arme. De-a lungul acestor tarmuri stravechi au stralucit cele mai vechi cetati din lume, din a caror grandoare nu a mai supravietuit nimic, deoarece distanta de la maretie la anonimat este surprinzator de fragila. Aceste orase sunt adevarate palimpseste, cu straturi peste straturi de istorie, cultura si identitate, fiecare facandu-l de neinteles pe cel de dinaintea lui, fara sa excluda palpairi aparute pe neasteptate la suprafata.