Arsenie Boca

Despre el se vorbeste adesea in soapta, cu evlavie sau cu intrebari. Se pomenesc minunile si multimile, dar mai rar osteneala lui de o viata: setea de a-L intelege pe Hristos, grija fata de oameni si fata de tineri, puterea de a ramane demn in mijlocul incercarilor si bucuria cu care a readus frumusetea credintei in inimile celor care l-au ascultat. Dar cat de important este sa patrundem in acele amanunte ale vietii sale pentru care Dumnezeu l-a intarit, l-a pazit si l-a asezat in inimile atator oameni? Sa vedem cum a slujit chiar si atunci cand i s-a luat slujirea, cum a iubit Biserica in ciuda vremurilor potrivnice, cum, prin pictura, cuvant si tacere a chemat la schimbarea vietii – la convertirea inimii? Povestea Parintelui Arsenie nu este doar biografia unui om, ci o chemare la pelerinaj interior, acolo unde fiecare isi regaseste credinta, rabdarea si frumusetea sufleteasca. Este invitatia de a intelege ca sfintenia nu se naste din liniste, ci din lupta, suferinta si dragoste neclintita pentru Hristos. Nadajduiesc ca aceasta carte sa il aseze in fata cat mai multor cititori nu ca legenda, ci ca marturisitor; nu ca mit, ci ca om; nu doar ca icoana pictata, ci ca icoana vie pe inimile celor care l-au simtit aproape. Parintele Constantin Necula „Cand m-am confruntat cu boala si frica, aceasta carte m-a purtat spre rugaciune si nadejde.” Maria „Pentru cei care plang, cauta, spera: Cititi-o.” - Emilia „Am cumparat cartea dupa ce mi-a murit sotul. Nu credeam ca mai pot citi ceva fara sa plang. Dar viata Parintelui Arsenie m-a ridicat din cadere.” - Maria, 54 ani – Bucuresti „Am mers de trei ori la Prislop cu mama. Intotdeauna simteam ceva, dar nu intelegeam ce. Cartea asta mi-a explicat in sfarsit omul, nu doar locul.” - Andreea, 28 ani – Timisoara „Am fost ani la rand sofer de camion. Eram plecat cu zilele, uneori cu saptamanile. Imi luam cu mine o iconita pictata dupa modelul de la Draganescu. Am cumparat cartea doar ca sa aflu povestea picturilor. Am primit mai mult: am gasit linistea dupa moartea mamei. Asta n-o sa pot uita niciodata.” - Nicolae, 60 ani – Alba Iulia „Fratele meu a sfarsit intr-un accident. Nu am avut putere sa mai intru in biserica. Cartea aceasta m-a intors la rugaciune.” - Sorina, 41 ani – Galati „Cand relatia noastra s-a rupt, m-am dus la Draganescu si m-am rugat sa nu raman cu inima inchisa. La doua saptamani dupa, omul meu s-a intors acasa.” - Fabiana „Am mers la Prislop cu inima zdrobita. Nu am cerut nimic. Am lasat doar lacrimile sa curga. Dupa cateva saptamani, omul pe care il iubeam s-a intors.” - Corina