Astrostrada cu ghirlande. Antologie de versuri

Versurile Juliei Fiedorczuk seamana cu niste fotografii cu granulatie accentuata, caracterizate de o rezolutie ridicata, ca si cum fiecare lucru ar fi fost chemat la existenta printr-un act de exceptie. In pofida cadrelor precise, poemele sunt pline de contraste, fisuri, goluri, elipse si alaturari surprinzatoare. Intr-o lectura initiala, nesintetica, avem impresia ca spatiul dintre lucruri si dincolo de ele se dilata, curge intr-un mod neorientat, ceea ce confera obiectelor familiare un sentiment de stranietate si celor necunoscute un efect de proximitate. Fiedorczuk juxtapune elemente care, la prima vedere, nu au nimic in comun sau par sa fi ajuns alaturi in mod pur intamplator. Aceasta prima reactie de dezorientare si neintelegere se transforma rapid, printr-un efort intelectual per analogiam, intr-un intreg hibrid, sprijinit pe capacitatea noastra de a uni contrariile. (...) Hibriditatea o intalnim pretutindeni; noi insine, odata cu dezvoltarea tehnologiei, am devenit hibrizi – daca nu cumva am fost dintotdeauna astfel. Protezele pe care le folosim chiar si atunci cand suntem sanatosi ne transforma in forme cu o structura complexa. - Monika Rudas-Grodzka Unul dintre cele mai fertile unghiuri de lectura ale antologiei Astrostrada cu ghirlande este cel oferit de ecopoezie, inteleasa nu ca tema declarativa, ci ca paradigma de gandire poetica. Poezia Juliei Fiedorczuk nu este „despre natura” in sens descriptiv si nici nu instrumentalizeaza mediul natural ca fundal simbolic pentru drame strict umane. Dimpotriva, ea porneste de la premisa interdependentei radicale dintre subiectul liric si lumea vie in care acesta este situat. Aceasta perspectiva implica o critica implicita a antropocentrismului traditional. Subiectul poetic nu mai ocupa centrul scenei, ci apare ca element printre altele intr-un ecosistem fragil. Limbajul insusi este tratat ca un mediu, nu ca un instrument de dominatie sau de ordonare definitiva a realului. In multe poeme, vocea lirica pare sa se retraga, lasand loc observatiei atente, aproape etice, a proceselor naturale si a relatiilor subtile dintre fiinte. - Constantin Geambasu