Atelier de restaurari teatrale

Ideea acestei carti s-a nascut cumva firesc, la sugestia unor prieteni, in vreme ce lucram la corecturile si redactarea finala ale celui de-al treilea volum din Teatru in diorame. Discursul criticii teatrale in comunism[i]. In formule diferite, ei remarcasera faptul ca, in cazul fiecarei etape investigate in proiectul trilogiei, ultimul capitol se apleca asupra felului in care cronicile de intampinare si sintezele tematice restituie peste decenii, voluntar-involuntar, nu doar informatii asupra felului in care arata spectacolul, ori asupra intentiilor de semnificatie ale realizatorilor lui, ci si asupra atmosferei, modului in care spectacolul a fost receptat si, in cazurile fericite, asupra manierei in care el se inscria pe harta nationala si internationala a miscarii teatrale din epoca. Unora, aceste capitole le-au starnit atat de tare interesul incat m-au indemnat, nu o data, sa pornesc o cercetare de sine statatoare, menita sa recupereze, pe cat se poate, cateva "spectacole din cuvinte", care s-ar putea astfel intoarce catre cititorii de azi, fie ei oameni de teatru, universitari, studenti sau simpli iubitori de teatru din toate generatiile. La inceput, propunerea mi s-a parut a avea putine sorti de izbanda, mai ales daca tinem seama de prejudecata editorilor cu privire la distributia cartilor cu teme sau subiecte legate de teatru, o nisa, spun ei, greu vandabila. O clipa mai tarziu, insa, mi-am amintit ca niciodata acest argument de marketing (unul extrem de superficial din punctul meu de vedere, cata vreme el ascunde, de fapt, lenea sau nestiinta de a construi publicuri, deci de a face cu adevarat marketing cultural) nu m-a oprit din drum. Cartile mai intai se nasc si abia apoi devin o marfa pentru distribuitorii lor ipotetici - oricare vor fi fiind, daca vor fi fiind, acestia. (Miruna Runcan, Atelier de restaurari teatrale - Studii de reconstructie critica si retorica a spectacolului 1990-2000)