Basmele romanilor. Vol. 2

Dumitru Stancescu (1866-1899) se numara printre cei mai indragiti culegatori de folclor romani. Se naste la Bucuresti, provenind dintr-o familie de intelectuali (tatal lucrand o vreme ca secretar la Ateneul Roman, iar unchiul sau fiind director al Teatrului National). Studiaza la colegiul „Sf. Sava“, avandu-l printre altii ca profesor pe G. Dem Teodorescu, acesta probabil jucand un rol esential in stimularea interesului elevului sau pentru folclor.

Stancescu debuteaza cu schite in Literatorul, urmand sa publice apoi constant snoave, basme, istorisiri si traduceri in numeroase periodice (Revista literara, Familia, Vatra, Revista noua, Adevarul, Universul). In 1895, alaturi de editorul Carol Muller, infiinteaza cunoscuta colectie Biblioteca pentru toti, pe care o va coordona pana in 1899. De altfel, semneaza traducerea volumului de debut al colectiei, Povesti alese, de Hans Christian Andersen.

Printre volumele publicate se numara: Basme culese din popor (1885), Basme culese din gura poporului (1892), Snoave sau glume populare (1892), Cerbul de aur si alte basme pentru copii culese din gura poporului (1893), Glume si povesti (1895), Povesti si snoave noi pentru popor (1895). De asemenea, traduce din franceza volume ale unor autori precum Xavier de Montepin, Jules Michelet, Andre Theuriet, Alexandre Dumas fiul. La numai 33 de ani, moare in Elvetia, la Axenfels, bolnav de ftizie.