Blestemati

O supradoză de marijuana o trimite pe Madison, o fetiță de treisprezece ani, în iad. Palahniuk nu e primul scriitor interesat de lumea cealaltă, dar felul în care el ne descrie iadul, din perspectiva zilelor noastre, e de-a dreptul insolit. În roman oroarea și bufoneria se amestecă, păcătoșii / blestemații trebuind să traverseze un tărâm pe cât de sumbru și dezgustător, pe atât de grotesc: Lacul de Căcat, Deșertul de Mătreață, Marea Câmpie de Sticlă Spartă, Marele Ocean de Spermă Irosită, Munții Grămezilor de Câini Putreziți... Cu toate că nu mai există drum de întoarcere, în ciuda demonilor înfiorători care-i ies în cale, fata de 13 ani mai are un dram de speranță, încearcă să se adapteze la condițiile aspre și bizare ale vieții de apoi, caută soluții. De fapt, speranța e singurul lucru bun pe care-l aduce în iad din lumea celor vii, speranța e importantă chiar și atunci când ești... mort. Având o veșnicie în față, moarta Madison rememorează scene din scurta ei viață, își amintește de părinții milionari care adoptau copii nevoiași din toată lumea pentru a deveni faimoși, pentru a fi căutați de jurnaliști. Un roman original și interesant, scris de un important autor american, un roman care pune într-o lumină nouă frământările omului de azi și ideea de fericire.