Cand vreau sa traiesc tip

alina Poswiatowska (1935-1967) e una dintre cele mai importante poete ale literaturii polone din secolul XX. Din cauza unei afectiuni cardiace cronice dobandite la 9 ani, in vremea eliberarii de sub ocupatia germana, si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in sanatorii si spitale. Ramasa vaduva la 22 de ani, si-a descoperit vocatia de poeta. In 1958, a debutat in volum cu Imn idolatru. In 1963, a publicat Ziua de azi. In 1966, i-au aparut povestirea Pasarea albastra in „Zycie Literackie” si volumul de poeme Oda mainilor, iar in 1967, cartea autobiografica Poveste pentru un prieten. S-a stins la 32 de ani, in urma unei operatii nereusite pe cord deschis. La Czestochowa, orasul ei natal, exista un muzeu care ii este dedicat.In anii 1960 mi-au atras atentia versurile foarte tinerei poete Halina Poswiatowska.Am regasit in ele un ton convingator – disperare din pricina vremelniciei trupului si a inchistarii in acest corp muritor, ceea ce explica trairea deosebit de intensa a iubirii, mereu amenintata, in pragul nefiintei. (Czesław Miłosz)Daca misiunea poeziei este sa imparta neliniste, creatia Halinei Poswiatowska functioneaza ca o extraordinara ilustrare a acestei teze. Poswiatowska ne aduce aproape nelinistea unui psihic sabotat de boala, nepermitandu-i lui Eros sa scape pentru nici macar o clipa din imbratisarea lui Thanatos, intr-un pasional dans literar.Daca misiunea poeziei e de a starni indoiala, de a provoca la reflectie, de a cauta moduri care sa ne permita sa intelegem mai bine lumea, putem fi siguri ca am nimerit cum nu se poate mai bine din punct de vedere liric. Halina Poswiatowska combina in ea insasi elemente care se exclud reciproc. O caracteriza o incontrolabila foame de cunoastere si o pofta de viata greu de potolit impletite cu o sanatate extrem de fragila, amenintata permanent de capriciile inimii ce a batut in pieptul poetei timp de numai treizeci si doi de ani. (Bartosz Suwinski)