D-ale vanatorii

"Prozele vânătoreşti ale lui Aureliu Busuioc sunt scrise în cel mai graţios spirit al genului. Pădurea, un colţ paradisiac al deltei - pe care le schiţează cu ochi de expert - sunt cadrul natural în care se consumă drama cinegetică, aceasta din urmă fiind mai mult un prilej de a scruta omul - când demn de specia umană, când nepermis de aproape de regnul pe care pretinde că l-a părăsit. Uneori de o ironie incisivă, alteori de o tulburătoare tandreţe, naratorul îşi tratează personajele în funcţie de locul pe care acestea - cuvântătoare sau ba - tind să-l ocupe în ierarhia celor două regnuri". (Eugen Lungu)