De piele ne va fi cel mai dor

Cind isi refuza instrumentarul lucid si aseptic al psihoterapeutului, intorcindu-se asupra sinelui cu blindetea tatalui si intelepciunea calatorului incercat, Mihai Manole este poet. Iar cind exploreaza, ba precaut, ba dezinvolt, orizonturile expresivitatii lingvistice, pasind ba elegant, ba stinjenit, dincolo de ele, Mihai Manole scrie poezie. „Utopia mea”, poemul de respiratie mazilesciana din startul „partii sanatoase” a cartii, ofera o fereastra graitoare inspre laboratorul poetic al lui Mihai. Dureros-constient de insinuarea ireversibila a tehnologiilor digitale in vietile noastre, Mihai lanseaza o capsula a timpului care ma face sa cred ca duiosia si blindetea vor supravietui oricarei patologii, inclusiv aceleia tehnologice.