Desene miscatoare

Cine a fost cu adevarat Alex. Leo Serban? De ce sexul ocupa un loc periferic in filmele lui Quentin Tarantino? De ce Nae Caranfil gaseste dificila iesirea din anii ’90? Ce a atras-o la cultura trash pe Pauline Kael? Ce racorduri face proza enigmatica si queer a lui Henry James intre filmele lui Francois Truffaut, Jacques Rivette si Claude Chabrol? Care este locul ultimului western regizat de Clint Eastwood in toate acestea? Si de ce pe generic apare un citat din George Lucas? O calatorie nonliniara, plina de flashbackuri si de cameo-uri, in lumea cinemaului, a literaturii si a criticii de film din ultimii 60 de ani. Intr-o pagina se aud focuri de revolver Schofield, in alta sunt discutate referinte obscure. Tempoul trece printr-un spectru de la andante la allegro vivace, iar tonul alterneaza intre comedie si elegie. Pana la urma nu toti raman in picioare, dar cate ceva supravietuieste din fiecare.Cartea asta contine genul de critica pe care vreau s‑o citesc pentru pura mea placere. Am lucrat la unele pasaje dorindu‑mi ca ele sa intalneasca un cititor, un ami inconnu, asupra caruia sa aiba ceva, fie si o mica‑mica parte, din efectul pe care l‑au avut asupra mea in adolescenta unele cuvinte ale lui Pauline Kael sau din efectul pe care l‑au avut asupra altor adolescenti unele cuvinte de‑ale lui Tarantino sau de‑ale lui Alex. Leo Serban. Da, critica populara si‑a pierdut pozitia institutionala – din motive avand de‑a face cu capitalismul si cu tehnologia; si in privinta asta nu putem face nimic. Dar pasiunea si spiritul critic trebuie pastrate. -- Andrei Gorzo