Disparitii. Union Place. Alaska

Nascuta in 1981, la Brasov, intr-o familie bilingva, Elise Wilk este una dintre cele mai jucate autoare dramatice contemporane din Romania. Piesele ei sunt montate in teatre din Romania si din strainatate (Germania, Austria, Elvetia, Franta, Italia, Grecia, Cipru, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Georgia, Cehia, Polonia, Finlanda, Serbia), fiind traduse pana acum in 15 limbi si publicate in opt tari. Este autoarea a peste 20 de piese de teatru care au castigat o serie de premii, cel mai recent fiind Premiul „Aurora” pentru dramaturgie est-europeana, obtinut in 2022 in Polonia pentru piesa Disparitii. Este doctor in teatru si artele spectacolului (Universitatea de Arte din Targu Mures, 2020), cu o teza despre teatrul pentru publicul tanar in Romania, iar din 2021 este lector universitar la aceeasi universitate, unde preda la Masteratul de Scriere Dramatica.Autoarea volumului de fata, dramaturga Elise Wilk, se inscrie ferm in prima linie a acestui „teatru al vocilor feminine”, care este in acelasi timp un extrem de necesar „teatru al memoriei”, unde recuperarea istoriei „cu i mic” poate fi considerata un act feminist in sine. In piesele ei, nucleul familial explodat isi imprastie schijele pe scena istoriei, de-a lungul mai multor generatii, spunand povesti personale care ajung sa reconstituie, din fragmente, Istoria cu I mare. -- Cristina ModreanuEu simt ca vorbirea din teatrul actual e prea dezgolita de podoabele literaturii. Desigur, un contraexemplu sunt textele lui Elise Wilk. Am citit acolo pagini care au suficienta poezie si pentru un poet! -- Andrei VeleaScriitura Elisei Wilk e un aliaj foarte puternic de poezie, adevar, umor, informatie. Ea transporta o sensibilitate lucida, de tip cehovian, descrie si mediteaza, simultan, asupra vietii, esentializeaza si celebreaza faptul de a fi. -- Calin CiobotariElise Wilk e, de departe, o autoare exceptionala, in primul rand prin controlul perfect asupra crearii, exclusiv prin cuvinte, de personaje si situatii dramatice complexe, foarte nuantate, a caror teatralitate intrinseca nu doar ca nu necesita „carje” regizorale (supraconstructii interpretative, cum ar veni), dar si rezista intens introducerii lor. -- Iulia Popovici