Doctor Jivago

Publicat pentru prima data in Italia, in 1957, in plina criza mondiala, romanul Doctor Jivago e povestea vietii si a iubirilor unui medic in perioada Revolutiei ruse. Parasind Moscova pentru linistea Muntilor Urali, unde spera sa-si puna familia la adapost, Jivago se trezeste in plin conflict intre albi si rosii. Dragostea lui pentru frumoasa si tandra Lara se consuma pe fundalul cruzimii si al talazurilor revolutiei, o reprezentare surprinzatoare a unor vremuri memorabile.   Romanul a fost ecranizat in 1965 de David Lean, cu Omar Sharif si Julie Christie in rolurile principale, iar pelicula a fost distinsa cu cinci premii Oscar, cinci Globuri de Aur si doua premii Grammy si e inclusa pe lista celor mai bune 100 de filme ale tuturor timpurilor. Adaptarea pentru televiziune din 2002, in regia lui Giacomo Campiotti, cu Hans Matheson si Keira Knightley, a obtinut trei nominalizari la premiile BAFTA   Boris Leonidovici Pasternak (1890-1960) s-a nascut la Moscova, intr-o familie apartinind cercului intelectual si artistic al epocii, printre oaspetii sai frecventi numarindu-se Lev Tolstoi, Rahmaninov, Skriabin, Verhaeren si Rilke. Din 1909 pina in 1913, Pasternak studiaza filosofia la Universitatea din Moscova, perioada in care incepe sa frecventeze cenaclurile literare si face primele incercari de traducere (din poezia lui Rilke). Debuteaza in 1914, cu volumul de versuri Geamanul din nori, urmat de Pe deasupra barierelor (1917) si Sora mea, viata (1922), ramas pina astazi unul dintre titlurile de referinta ale liricii moderne. De-a lungul anilor ’20 si ’30 reputatia scriitorului se consolideaza, iar Pasternak incepe sa fie perceput drept unul dintre liderii generatiei sale literare. Incepind din 1937 insa, atacurile politice la adresa lui devin tot mai numeroase, intetindu-se si mai mult imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. In acest context cultural tulbure si amenintator, Pasternak este nominalizat de sapte ori pe lista candidatilor la Premiul Nobel pentru Literatura, care ii va fi decernat in 1958 si pe care, in urma unor presiuni si amenintari repetate, scriitorul va fi nevoit sa-l refuze. Drept rezultat al unei decizii fara precedent a Academiei Suedeze, ceremonia de decernare a premiului va avea loc post-mortem, in 1989.