Dragoste eterna. Poezii. Lyceum

La 15 iunie 1889 — moare Mihai Eminescu. La 4 august 1889 — Veronica Miele se duce la mănăstirea Văratec şi îşi curmă zilele, otrăvindu-se cu arseniu. Nu mai avea ce face în astă lume după ce el o părăsise. S-au cunoscut la Viena, în 1872, unde Eminescu făcea studii, iar ea venise la tratament. Era soţia rectorului Universităţii din laşi, Ştefan Miele, mult mai în vîrstă, care a decedat în curînd (1879). Dragostea lor a fost mistuitoare, pătimaşă, durabilă şi tragică. Din ea s-a născut geniala lirică de dragoste a lui Mihai şi cîteva versuri-perle ale Veronicăi. Doi Luceferi care nu puteau fi împreună şi nici unul fără celălalt. Luceafărul — de — seară şi Luceafărul — de — dimineaţă, în-truchipînd acelaş astru ceresc, Venus, care în legendele şi poveştile noastre nu se întîlnesc niciodată. La fel, Mihai şi Veronica s-au iubit o viaţă, dar nu au fost împreună nici o zi. Cu siguranţă, acolo unde au plecat — sînt împreună, privesc la lumea noastră plină de invidie şi vicii, încercînd să ne facă mai buni prin strălucirea şi splendoarea Venerei, şi genealele lor versuri.