Dumnezeu tine intreg universul pe degetul sau mic

Antologia de față prezintă, într-o selecție de autor, opera poetică a unuia dintre scriitorii exponențiali (poet, prozator şi dramaturg) ai nouăzecismului românesc. Daniel Bănulescu e un poet fără rest, din spiţa lui Baudelaire sau Ginsberg, Villon sau Rimbaud. Poezia lui, liberă de prejudecăţi, e un mecanism care se autoreglează şi nu are nevoie de ajustări din exterior. Poeziile sale sunt balade epice şi elegii, imnuri şi blesteme, bolborosiri de şaman şi exerciţii de exorcizare (a hipnozei erotice). Psihanalitic, injuriile lui sunt sublimări ale declaraţiilor de dragoste, iar naturalismul unor scene ascunde o senzualitate acută şi o fină sensibilitate. Acestea, precum şi eleganţa mânuirii discursului, vin înaintea sentimentalului, nu sunt efectele lui, cum se întâmplă în poezia comună. Nimeni nu povesteşte (da, acesta e cuvântul) dragostea aşa cum o face el. Dar faptul real (sau oniric) e ţinut la flacăra tensiunii prin adresare directă. Exerciţiul poetic devine artă performativă, spectacol născut sub ochii cititorului, cu dramatismul implicit. Textele sale sunt elegii eretice, dar registrul discursului este biblic, cel din Cântarea Cântărilor, dar şi din Psalmi. Antologia se adresează unui public larg de cititori, iubitori de poezie.