Fata cu Leica

1 august 1937. Parisul e plin de steaguri rosii. Este ziua de nastere si, totodata, procesiunea de inmormantare a Gerdei Taro, prima femeie fotograf ucisa pe front. Robert Capa –  cel care o invatase sa foloseasca un aparat Leica si alaturi de care plecase in Spania sa documenteze Razboiul civil – este in fruntea procesiunii. Gerta Pohorylle – sub numele sau adevarat – fusese arestata in 1933 pentru activitatile antinaziste si se exilase la Paris, unde intalnise alti tineri „instrainati”, care asemenea ei, luptau pentru a-si gasi locul intr-o lume a carei atitudine ostila impotriva evreilor era din ce in ce mai pregnanta. Nationalitatea germana a Gerdei, desigur, nu-i spala pacatul de a avea origini israelite. Tot la Paris l-a intalnit pe Andre Friedmann, pentru care avea sa inventeze pseudonimul Robert Capa. Fotografiile realizate de acestia in Spania devastate de razboi constituie materialul celebrei „valise mexicane” – peste 4000 de negative disparute in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si redescoperite abia in 2007. In Fata cu Leica, Helena Janeczek a ales sa spuna povestea personajului sau prin prisma a trei martori, care au impartit cu Taro aceeasi viata si aceleasi pasiuni: Willy Chardack, student la medicina, Ruth Cerf, prietena ei cea mai apropiata si jurnalista, si Georg Kuritzkes, activist zelos, inscris in Brigazile Internationale din Spania. Gerda Taro si-a gasit sfarsitul tragic la doar 26 de ani, dar prin subtilitatea si maiestria literara a Helenei Janeczek ramane pana in ziua de azi un model feminin surprinzator prin eleganta si nonconformism.