Femeia plăcerilor

Premiul Yomiuri 2013 „Un roman care pune pe deplin in valoare maiestria unei scriitoare cu o vasta experienta.“ - Tōkyō Shimbun „Experientele unei fete de la tara vandute pentru prostitutie in 1903 dezvaluie sistemul consacrat si exploatarea financiara in industria placerii din Japonia... Un portret minutios al sclaviei sexuale.“ - Kirkus Reviews In 1903, o fata de cincisprezece ani pe nume Aoi Ichi este vanduta celui mai exclusivist bordel din Kumamoto. In ciuda originii sale modeste, ea provenind dintr-un sat de pescari din sudul tarii, devine protejata unei oiran, curtezana cu cel mai inalt rang din acea casa a placerilor. Educatia unei curtezane depaseste arta seductiei, iar pe masura ce invata sa citeasca si sa scrie, Ichi incepe sa inteleaga puterea interconectata a sexului si a banilor si isi dezvolta o voce care refuza sa fie inabusita de ierarhia rigida a bordelului. Bazandu-se pe evenimente reale din Japonia perioadei Meiji (in 1903, prostituatele au declansat greve de protest), Kiyoko Murata recreeaza cu detalii uluitoare viata brutala, dar vibranta a femeilor din cartierul rosu de la inceputul secolului XX. Kiyoko Murata a fost decorata cu Medalia cu Panglica Purpurie (2007) si Ordinul Soarelui Rasare (2016), iar in 2017 a fost numita membra a Academiei de Arta din Japonia. „O descriere catusi de putin sovaielnica si umana a vietii prostituatelor din Japonia inceputului de secol XX... O opera absolut convingatoare si impresionanta.“ - The New York Times Book Review „Murata creeaza o poveste puternica apeland la teme universale, iar cunostintele sale profunde de istorie si cultura scot la iveala situatia imposibila in care femeile erau fortate sa se descurce... O completare valoroasa a colectiilor de fictiune istorica.“ - Library Journal Kiyoko Murata (n. 1945, Fukuoka) este o scriitoare japoneza. In 1977 i s-a decernat Marele Premiu pentru Literatura al Festivalului artelor din Kyūshū pentru romanul Vocea apei, reusita care a determinat-o sa se dedice scrisului. A avut o cariera literara de succes, volumele sale fiind recompensate cu numeroase premii importante, printre care: Premiul Akutagawa (Ceaunul, 1987), Premiul Yasunari Kawabata (Dorinte la flux, 1998), Premiul pentru Arte al Primului-Ministru (Cantecul tainic al dragonului, 1999). Romanele sale au fost adaptate pentru marele ecran de Akira Kurosawa (Rapsodie in august, 1991) si Hideo Onchi (Warabi no kō, 2003).