Fericirea, pentru o portocala, nu inseamna sa fie o caisa

Nevoită să înfrunte o boală cumplită, cancerul, la doar 30 de ani, Catherine Preljocaj începe să îşi pună întrebări în legătură cu cauzele acesteia, într-o explorare a trecutului său şi a familiei sale refugiate din Albania, din care aflăm că, pentru o tânără independentă şi rebelă, soarta obişnuită a unei femei albaneze — căsătorie aranjată, supunerea faţă de onoare şi tradiţie, reprimarea emoţiilor — nu e deloc ceva de invidiat. Catherine refuză să se conformeze normelor şi părăseşte domiciliul familiei, pendulând între diverse locuri de muncă şi iubiri, incapabilă să îşi asume angajamente. Căutările sale o ajută, în cele din urmă, să înţeleagă că boala nu este decât rezultatul unei vieţi nefericite şi că doar dragostea, descoperirea propriilor rădăcini şi reconcilierea cu trecutul îi vor aduce vindecarea. O poveste adevărată despre speranţă, curaj, iubire şi despre acest drum unic şi minunat pe care îl reprezintă întâlnirea cu propriul eu. „Această carte este, pur şi simplu, un antidot împotriva disperării.” Nouvelles Clés „Catherine Preljocaj ne face să urmărim încordaţi încleştarea ei cu boala, cucerindu-ne inimile. Exemplul său ne insuflă curaj, iar la sfârşitul lecturii descoperim că suntem mai optimişti în faţa vieţii.” Jean-Louis Servan-Schreiber Catherine Preljocaj a fost director de publicaţie al unui mare săptămânal, apoi specialist în comunicare pentru primul festival „Les Eurockéennes“ de la Belfort. La 30 de ani s-a îmbolnăvit de cancer, de care a reuşit să se vindece. în prezent, este consultant în dezvoltare personală. A mai publicat: Le livre de l’essentiel II (coautor, 1996), La mort de Caliméro et la naissance de l’aigle (2004).