Filosofia critica a lui Kant

„Kant nu pare a ocupa o suprafata (!) la fel de extinsa sau de expusa (in comparatie cu alti ganditori) in operatiile si pe santierul filosofic al lui Deleuze, dar aceasta s‑a bazat mult, asa cum se poate constata din cartea de fata (dar nu numai), pe lamurirea sau formularea, ca ocazie de „rezolvare” si de relansare paradoxala, a unora dintre principalele aporii, „crize” sau antinomii donatoare, productive, creatoare proprii gandirii kantiene. Cum ar fi putut rata o – repet termenul – asemenea ocazie? Dar si, pe de alta parte, cum ar fi putut „solutiona” „cazul” si cum s‑ar fi putut sustrage campului tensional – repet termenul – abundent, presant donator, revolutionar, pe care il constituie Kant? Si de ce ar fi facut‑o? Sa fie deci lucrul intens pe si cu Kant un santier deleuzian cu atat mai important (decisiv chiar) cu cat ramas, lasat, tinut, aparent, ceva mai in retragere, protejat chiar, pentru a putea sa continue sa fie productiv (si, evident, reciproc)? Aceasta sa fie si asa ar putea fi formulata, liminal, „situatia” Deleuze‑Kant?” (Bogdan Ghiu)„Cu toate ca Filosofia critica a lui Kant ramine o lucrare marcata de un puternic spirit pedagogic, in care Deleuze nu cauta sa produca rupturi tectonice de magnitudine in fundatia criticismului, nu trebuie scapat din vedere faptul ca aceasta este una din primele cercetari filosofice ale lui Deleuze, si totusi putem intrevedea deja inca din 1963 o metoda de lucru care cauta sa penetreze sistemele analizate folosind ca instrumente de atac chiar aporiile si presupozitiile neintemeiate ce se ascund in fundatia acestora. Daca in cartea de fata am putea crede ca Deleuze actioneaza ca un post-kantian veritabil ce cauta sa reconstruiasca si sa consolideze demonstratiile sistemului prin apelul la un temei care ar fi necesar dar care lipseste in varianta sa initiala, putem afirma cu certitudine ca in dezvoltarea ulterioara a propriei filosofii Deleuze depaseste aceasta etapa preliminara, si se va folosi de tensiunile inerente criticismului pe care doar le anunta in cartea de fata pentru a schizofreniza sistemul kantian, transformindu-l in dublul sau monstruos.” (Bogdan Ghiu)