Galeria figurilor de piatră

Galeria figurilor de piatraInainte de a parcurge primele randuri din GALERIA FIGURILOR DE PIATRA, orice cititor isi poate pune intrebarea fireasca ce semnificatie are acest titlu. Ideea mi-a venit de la Muzeul Figurilor de Ceara - Madame Tussauds, in mintea mea existand de mai mult timp intentia de a aborda in scris subiectul unei galerii de figuri ale unor oameni pe care i-am intalnit in viata si, cu deosebire, in cariera mea de ofiter in Securitatea Statului.Ceea ce as dori sa remarc ar fi ca in timp ce in muzeul doamnei Tussauds sunt imortalizate in ceara, cu precadere, celebre personalitati din istorie care au insemnat ceva semnificativ pentru umanitate, in ceea ce am numit eu GALERIA FIGURILOR DE PIATRA sunt imortalizati doar oameni, nu personalitati, ci simpli slujbasi ai statului in domeniul Securitatii, ofiteri operativi, conducatori, sefi sau colegi din bransa, precum si alte personaje care au lasat adanci urme, unele de bun augur, altele de rau augur din nefericire, in amintirile mele din perioada de peste 30 de ani petrecuta in sistemul de Informatii, inainte de 1989 si dupa aceea.De ce „figuri de piatra„? Pentru ca aceasta lucrare nu este despre oameni frumosi, despre sfinti, despre eroi, ci o analiza retrospectiva, o critica vazuta din interiorul sistemului, nu din exteriorul sau, ori din paginile prafuite ale dosarelor special alese pentru a crea o imagine malefica si distorsionata a unui sistem, care asa cum a fost el creat si condus, a fost cel care, alaturi de armata, a stat de veghe la integritatea statului roman, la suveranitatea si independenta sa.Aceasta lucrare nu umareste sa prezinte persoane ideale si perfecte, pentru ca nu au existat, ci o parte dintre acei membri ai sistemului, multi dintre ei angrenati in activitati de zadarnicire si anihilare a rezistentei inversunate a adversarilor regimului comunist nou instaurat dupa 1945. In aceasta lupta nicio parte nu a precupetit nimic pentru a o anihila pe cealalta si s-au comis si unele fapte reprobabile si crude de ambele parti. Despre acea perioada s-a spus ca organele de Securitate au fost superioare elementelor subversive prin dotari si prin sprijinul acordat de „fortele de ocupatie sovietice”. Nimic mai neadevarat pentru ca spre deosebire de situatiile din Ungaria si Cehoslovacia, in 1956 si 1968, in Romania anilor 1950, fortele militare sovietice nu au fost angrenate direct in lichidarea focarelor de rezistenta violenta din interior. Interventia si sprijinul acordat in actiunile mentionate s-au materializat prin alte metode si mijloace ce vor fi relevate in cele ce urmeaza. (autorul)