Hunii

„O lucrare de o originalitate remarcabila si cu o influenta durabila… Majoritatea studiilor ulterioare despre huni reprezinta, intr-un fel sau altul, un raspuns la ea.“ — Central Asiatic Journal„Praful si sangele acopera un peisaj de sfarsit de lume.Printre razboinicii ucisi sau agonizand – unii au craniile deformate, alungite, deci sunt de neam –, se zareste o mare capetenie a hunilor, poate chiar Attila. Este un aristocrat al razboiului, rezultatul unei simbioze culturale de opt decenii. Regele hunilor apartine primei generatii nascute in Europa. Elita imperiului sau este alcatuita din asiatici, dar si din germanici; cu totii au crescut la marginea civilizatiei romane.Echipamentul razboinicului din ilustratia copertei reflecta aceasta sinteza. El poarta o armura romana de solzi din bronz aurit – lorica squamata – si un coif roman luxos de tip Berkasovo, nestemate ale tehnicii imperiale tarzii, ajunse la huni ca prada sau daruri diplomatice. Calul mic de stepa, saua impodobita cu foita de aur, harnasamentul bogat si arcul compozit, facut din corn de antilopa, lemn si tendoane fierte, sunt elemente identitare aduse din vasta intindere eurasiatica. Arheologia ne confirma ca acesti seniori razboinici iubeau luxul; aurul si granatele de atelier roman, gasite de la huni si gepizi pana in Britania anglo-saxona, sunt o moda opulenta foarte raspandita la elitele barbare ale epocii migratiilor.Astfel de morminte si tezaure bogate s-au descoperit si pe teritoriul Romaniei, un spatiu administrat atunci prin interpusi germanici. Stapanirea hunilor a lasat urme adanci prin elitele ostrogote si mai apoi gepide ramase aici. Mormintele de la Concesti, Gheraseni sau cel recent descoperit langa Mizil (spectaculosul mormant al „printului hun“), ca si faimoasele tezaure de la Pietroasele sau Simleul Silvaniei, sunt marturii ale acestor mici regate care reflectau stralucirea curtii lui Attila.“ — RADU OLTEANEdward Arthur Thompson (1914-1994), specialist in filologie clasica si istorie medievala, este unul dintre cei mai reputati istorici britanici ai secolului trecut. Intre 1948 si 1979 a fost profesor si director al Depar-tamentului de studii clasice al Universitatii din Nottingham, dupa ce a predat istoria Evului Mediu timpuriu si limbi clasice la Trinity College din Dublin (1939-1941), Universitatea din Swansea (1941-1945) si la King's College din Londra (1945-1948). A fost membru al British Aca-demy. Printre cartile sale se numara: The Historical Work of Ammianus Marcellinus (1947); A History of Attila and the Huns (1948); The Early Germans (1965), The Visigoths in the Time of Ulfila (1966), Romans and the Barbarians. The Decline of the Western Empire (1982); Who Was Saint Patrick? (1985).