Iluminari

Operele
literar-filosofice ale lui Walter Benjamin (1892-1940) se numara
printre cele mai discret influente lucrari din epoca postbelica,
desi abia dupa moartea sa si-a dobandit, in afara Germaniei
natale, acea faima si valoare pe care putini i le-au recunoscut in
timpul vietii. In
prezent,
se considera ca a avut una dintre cele mai patrunzatoare si mai
originale minti ale culturii central-europene decimate de nazisti.
Iluminari
contine doua dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale, Opera
de arta in
epoca reproducerii mecanice
si „Afinitati
elective de
Goethe", precum si eseuri despre arta traducerii, Friedrich
Holderlin, arta povestirii, Baudelaire, Proust sau Karl Kraus,
oferind cea mai buna ocazie de a explora gandirea originala a lui
Walter Benjamin.Introducerea
pe care o semneaza Hannah Arendt dezvaluie felul in care viata si
opera lui Benjamin reflecta realitatea timpului sau, demonstrand
totodata ca detine acea rara capacitate de a gandi poetic, fara
a fi insa nici poet, nici filosof.
Ceea
ce ghideaza gandirea poetica a lui Benjamin este convingerea ca, desi
ceea ce este viu este supus distrugerii timpului, procesul de
descompunere este in acelasi timp un proces de cristalizare, ca in
adancul marii, unde se scufunda si se dizolva ceea ce a fost viu
candva, unele lucruri supravietuiesc in noi forme cristalizate ce
raman imune in fata stihiilor, asteptandu-l doar pe culegatorul de
perle ce se va scufunda intr-o buna zi la ele si le va aduce in
lumea celor vii — sub forma unor«fragmente de ganduri», ceva
«pretios si straniu», poate chiar ca niste Urphanomene
eterne."
Hannah
Arendt