Insemnari din „zilele revolutionare” la Mizil

Sfarsitul lunii decembrie 1989 a marcat si sfarsitul unei epoci in tara noastra, epoca ce a durat 45 de ani. Comunismul a fost instaurat in Romania prin violenta, in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand Romania, tara beligeranta perdanta, a fost cucerita de trupele sovietice, care au impus acelasi regim politic, precum cel existent in URSS. A sosit decembrie 1989, cand, tot prin violenta, regimul comunist a fost inlaturat chiar de catre... comunisti, vopsiti in democrati si patrioti. In urma unui scenariu, prost regizat, cu invocarea „teroristilor-securisti”, care urmareau pastrarea regimului comunist, in frunte cu liderul sau Ceausescu, nu s-a dorit decat preluarea puterii cu orice pret, de catre protagonistii pregatiti in acest sens cu mult timp inainte. Drept consecinta, s-au produs confruntari militare si fratricide, cu multi morti si raniti nevinovati. Astfel, si-au facut loc in societatea noastra vanitatea, rautatea, adversitatea, starea de imbogatire a celor aflati la butoanele puterii. Comunistii au fost inlocuiti cu altii, democrati, care chipurile suferisera anterior, marginalizati de vechiul regim. Ura si invidia pusese stapanirea pe unii, transfigurati in... altii. Parca nu traisera aici. In plus, unii au beneficiat de avantajele pozitiei lor. Tot asa, dar la o scara redusa, s-au petrecut lucrurile si in Mizil dupa acele zile.