Insula apostatilor

Carmen Secere este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Bucuresti-Poezie. A publicat poeme in revistele literare: Romania literara, Expres Cultural, Viata Romaneasca, Euphorion, Ramuri, Ateneu, Steaua, Neuma, Orizont etc.A debutat cu volumul aproape fericiti (2018), pentru care a primit premiul „Horatiu Ioan Lascu” al Filialei Iasi a Uniunii Scriitorilor din Romania (concursul national de poezie „Porni Luceafarul”, Botosani, 2018). A mai publicat: mon amour ma tristesse/ intamplari de viata in est (2019), babilon/ macii lui monet (2019), viata ca o moarte usoara/ ultima rotatie completa a pamantului (2019), viata pe gheata/ carmen contra carmen (2020), jucarii cu gheare/ neoficial sunt frumoasa (2022) si volumul Blank (2023), pentru care a primit premiul „Mariana Marin” al Filialei Bucuresti-Poezie a Uniunii Scriitorilor din Romania (2024). Poezia sa a fost tradusa in engleza, franceza, italiana, spaniola.Un poem poezie, sau o poezie poem, dar o poezie pe cat de percutanta si cerebrala, pe atat de sofisticata si feminina. Desi, la prima vedere pare a prefigura o utopie ermetica (insula, ziduri, pereti, gratii), universul poetic este fluid, coplesitor si totul capata sensuri noi. Din coltul de la fereastra „pe care si-a aruncat privirea cu ea cu tot”, eul liric observa, aduna stari, simte, resimte si transmite inregistrand ca printr-un filtru o realitate care, adesea, nu gaseste punct de sprijin in intimitate. Si atunci o reconfigureaza, ii confera o noua semnificatie. Banalul capata maretie, anostul devine decisiv, nesemnificativul este resemnificat. Poate ca marele rost al poeziei este sa impace, sa ajute la resemnare si la acceptare. Or, aceste pagini te coboara, te zdruncina, te mangaie si te inalta, amintindu-ti in permanenta ca nu esti singur. Sau, in niciun caz, singurul. -- Simona PredaAcest amplu poem este un studiu de caz neuroimagistic pe anatomia vietii interioare a unei structuri hipersensibile. Insula apostatilor aduce o experienta ontologica, lingvistica si cinematografica de buna calitate si instaureaza o atmosfera care secreta o doza benign-excesiva de adrenocorticotropi poetici. Planurile firescului, cotidianului, teluricului si rationalului se intrepatrund mistuite de faliile valpurgice ale zonei absurdului, psihiatricului, irationalului, oniricului, reflexivului, senzorialului si prospectivului. Tectonica poemului este imprevizibila, de parca ai merge in vis pe mari rasturnate in interior ori pe nisipuri miscatoare, iar temperatura versurilor pare sa creeze halucinatii prin alternarea trairilor glaciare cu cele toride. -- Alina Hucai