Jurnal de librar

Scenele redate de Anca ar fi amuzante daca nu ar fi triste. Asa a spus, la un moment dat, un cititor si i-am dat dreptate. La prima citire, te amuzi. Uneori (de cele mai multe ori!) razi cu lacrimi. La a doua citire, sau poate chiar la a treia, partea amuzanta ramane deoparte si vezi realitatea. Vezi omul din spatele cartilor si oamenii pe care ii intalneste zi de zi, oamenii aceia care nu au habar ca librarul citeste carti si nu ganduri. Citind cartea Jurnal de Librar, nu numai ca vei privi cu alti ochi libraritul, dar e foarte posibil sa te imprietenesti cu primul librar care iti va iesi in cale si sa-i multumesti pentru rabdare, pentru zambet si chiar sa aranjezi cartea cazuta de pe raft pe care, intre doi clienti nehotarati, taraitul telefonului si cutia cu noutati ce trebuie etichetate si puse la raft, nu a reusit sa o aseze la locul ei. - Andreea Ban – Serial Readers Jurnal de librar a fost, la inceput, un hashtag pe care-l foloseam la finalul fiecarei povestiri legate de ceea ce mi se intampla la munca pe care o puneam pe Facebook nu atat din dorinta de a arata ce amuzanta e viata de librar, ci mai mult sperand ca publicul larg, consumatorii de carte si nu numai, vor vedea meseria de librar mai aproape de ceea ce este ea de fapt si mai putin un „ah, ce frumos, stai toata ziua si citesti si mai iei si salar”. Nu, n-ai nici macar voie sa citesti la munca in cele mai multe locuri. Si daca ar fi asa, salariul nu e deloc de invidiat. - Anca Zaharia