Jurnalul unei vieti moarte de-a gata

Jurnalul (bine strunit in fraiele frumoasei scrieri si-ale adancimii sau „nebuniei” de sens) este un fel de nunta continua. Vesnic inceput al maturitatii si vesnic sfarsit al tineretii: viata cu moarte si tinerete cu batranete.***Mi-e atat de frica de moarte si atat de tare vreau s-o iubesc si atat de tare ma bucur de ea cu cutremur, incat am inceput, cand vad prima oara – dupa o noapte de nesomn ca o rana, ca o lama zgariind pe nervi – lumina in ferestre, sa multumesc lui Dumnezeu (multumesc Tie, Doamne) ca a mai dat o data lumii lumina, ca mi-a mai dat sa ajung sa vad o data dimineata venind peste Bucuresti sau peste unde oi mai fi eu acum.Mi-e frica c-am sa mor, ma bucur c-am sa mor, iubesc faptul c-am sa mor.***Somn si iar somn. Si-apoi: noaptea treaza si goala. Fuga de lume si fuga de propriul nume. Uitare. Lipsa totala de priza la destin. Destinul meu alearga pe alte strazi, prin alte lumi: prin Asia, prin Africa, Aiurea. Destinul meu s-a terminat si eu mai traiesc inca.