Kierkegaard

Søren Kierkegaard (1813–1855), autorul unei opere extrem de personale, deschide o noua cale a filosofiei, ce statueaza ca fundament al oricarui act de gandire subiectul existent, fiinta umana reala si istorica. Prin intermediul acesteia construieste o noua conceptie asupra cunoasterii si adevarului, diferita de cea abstracta si eterna pe care au sustinut-o idealismul si rationalismul traditionale. Existentul concret si particular, cu incarcatura sa subiectiva si aspiratia sa spirituala, se situeaza astfel in centrul cunoasterii. Cand, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, filosofii curentului existentialist incearca sa reformuleze de la zero o noua filosofie morala si o noua cultura, ei nu vor cauta abstractiile ce au favorizat barbaria, ci orientarea kierkegaardiana fata de centrul fiintei umane. Pornind de la aceasta recuperare, s-a descoperit in ganditorul danez o enorma bogatie in care psihologia, filosofia si geniul literar se pun in slujba unei sarcini religioase: a ridica fiinta umana individuala la esenta crestinismului. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)