La rascruce de viata

— Tu să mergi unde te duce sufletul. Oriunde unde te duce, auzi? — Nu știu ce e ăla suflet, i-am spus. — Dumnezeu știi ce e? — O minciună? l-am întrebat, dezvăluindu-mi ura ce-mi definea existența. — Dumnezeu e vocea care vorbește atunci când sufletul nu mai are cuvinte. Dumnezeu e acea lacrimă de fericire pe care o ai când plenitudinea te-a cuprins. Dumnezeu este cuvântul ăla bine așezat peste frustrarea pe care o porți. — Nu cred, nu l-am văzut niciodată. — Pe Dumnezeu trebuie să-l simți, nu să-l vezi. — Atunci, dacă simt suferință, înseamnă că Dumnezeu e suferință? — Crezi în Dumnezeu? — Ți-am spus că nu. — Atunci ceea ce simți ești tu, fără Dumnezeu.