Logica sensului

„Opera lui Lewis Carroll are tot ce‑i trebuie pentru a fi pe placul cititorului actual: carti pentru copii, de preferinta pentru fetite; splendide cuvinte insolite, ezoterice; grile, coduri si decodari; desene si poze; un continut psihanalitic profund, un formalism logic si lingvistic exemplar. Si, dincolo de placerea imediata, ceva de alta natura, un joc al sensului si al nonsensului, un haos‑cosmos. Insa cununia limbajului cu inconstientul a fost oficiata si celebrata in atatea feluri, incat trebuie cercetat ce anume a insemnat ea la Lewis Carroll, cu ce anume a restabilit ea legatura si ce anume a celebrat ea in cazul sau, gratie lui. Prezentam aici niste serii de paradoxuri care formeaza teoria sensului. Faptul ca aceasta teorie nu poate fi separata de paradoxuri este lesne de explicat: sensul este o entitate inexistenta, ea se afla, chiar, cu nonsensul in niste relatii cu totul aparte.