Lumina glasului launtric

Recenta  culegere  de  poeme  sem-nate  de  Vasile  Romanciuc  intrigă  prin  titlul  sugestiv  Lumina  glasu-lui  lăuntric  (2016,  Editura  Prut).  Lirica  poetului  este  cunoscută  de  publicul  larg,  fiind  valorificată  de  cadrele  didactice,  analizată  şi  comentată  de  cercetătorii  literari,  căutată  de  cititori  din  țară  şi  din   diaspora  (Portugalia,  Spania,  Canada).  Este  o  poezie  care  provoacă  dorința  de  a  dialoga  şi  de  a  persevera  în  descoperirea  luminii  ascunse  în  fiecare.Antologia  de  față  este  alcătuită  din  mai  multe  compartimente:  Priveghetoa-rea  adâncurilor  (o  poezie  a  timpului  şi  a  temporalității,  a  trecerii,  valorificând  unicitatea  trăirii:  „Lasă  neapărat,  lasă  neapărat/  un  semn/  pe  fața  zilei  ce  trece/  un  semn/  numai  de  tine  ştiut/  astfel,  timpul/  nu  te  va  putea  înşela”);  Cuvântul ne  adaugă  vedere  include  sonete  petrar-chiste  unde  sunt  revigorate  teme  şi  mo-tive  ale  liricii  universale,  conjugându-se  cu  propriile  viziuni  ale  poetului,  totul  într-o  manieră  foarte  personală,  insolită:  „O,  Doamne!  Moartea,  azi,  s-a  sinucis!”  sau  „Cireşe  pentru  omul  de  zăpadă!,  sau  „S-a  încâlcit  al  Ariadnei  fir...”.  Ultimul  compartiment,  O  furnică  în  bibliotecă, include  versuri  pentru  copii  –  în  cen-trul  atenției  este  cartea  (Câteva  lucruri  ştiute  de  carte  şi  cărți),  dragostea  de  țară  (Patria),  familia  (Cântec  pentru  mama), plăcerea  vacanței  şi  a  jocului  (La  bunici, Sfârşit  de  vacanță,  Ploaia).