Maria si Arma

„Fie ca goleste ”saci plini de amintiri”, fie ca transcrie din prezent, Irina de o agresivitate apocaliptica refera. Poemele de doliu, introduse ca incidente aproape feerice, o tin aproape de fenomenologia funebra. Cu atit mai mult cele – din ultimele doua secvente din Maria si arma – in care prezentul (de pandemie, razboi, moarte) isi impune ethosul agresiv. O poeta care structural pare menita delicatetii existentiale traieste, de fapt, intr-un cosmar. Despre el vorbeste poezia Irinei, intr-o dictiune melancolizata pina la rana.” (Al. Cistelecan)