Nerv si dor

Clopotul e inimă, glas și legământ. Poate bate pentru o naștere, pentru o plecare, pentru o nuntă sau pentru o rugă. Dar, în cartea aceasta, Clopote, el bate pentru cuvânt — uneori tandru, alteori răsunător, alteori ca un ecou. Am împărțit această carte în trei clopote mari, fiecare cu vibrația sa unică: Primul clopot — Izvoare Aici bate dorul de mamă, de casă, de vatră. Sunt poemele din care curge seva începutului. Este locul unde s-a născut poezia, înainte ca eu să știu că o scriu. Al doilea clopot — Furtuni Aici se strâng toate vânturile: ale dragostei, ale plecărilor, ale ruperilor și regăsirilor. Poemele din acest capitol sunt ca norii grei care se revarsă peste câmpul unei iubiri — dar și ca soarele care, uneori, răsare chiar după ce ai renunțat să-l mai aștepți. Al treilea clopot — Pietre Este clopotul cel mai greu. El bate pentru ceea ce rămâne. Sunt colțurile vieții în care nu mai încape metafora. Aici, cuvintele devin grele, ca pietrele de râu care nu rănesc, ci stau temei la punte. Ele sunt moștenirea pe care o las: clopotul care, chiar după mine, va mai bate. Această carte e o clopotniță de suflet și sper să-ți atingă și ție inima, cititorule. Și, dacă vreun vers ți-o va face să tresară, atunci știu că nu am bătut în zadar. Gabriela Gutiera Moldovan Malul Prutului, 2025