Neuromania

Fericirea, emoțiile, dependențele, fricile, credințele, performanțele, capacitatea sau incapacitatea noastră de a ne schimba sunt doar efectul interacțiunilor dintre neuronii noștri? În zilele noastre, totul sau aproape totul pare să-și găsească explicația în creier, neuroștiințele și științele cognitive captând interesul publicului larg. Pe baza experienței sale de cercetător în domeniul neuroștiințelor autorul se întreabă dacă nu cumva proliferarea discursurilor despre creier, această neuromanie pe care o întâlnim în prezent, se face cu prețul unor simplificări, aproximări sau chiar neadevăruri. Răspunsul îl găsim în această carte al cărei scop este acela de a le da cuvântul oamenilor de știință și de a face accesibile lucrările lor, cu limitele și precauțiile aferente, pentru a nu mai fi condamnați la discursuri caricaturale care instrumentalizează cercetările despre creier din motive ideologice sau comerciale, oferind cititorului acces la ce spun cu adevărat neuroștiințele și științele cognitive, și nu doar ce se presupune că ar spune. Albert Moukheiber este doctor în neuroștiințe și psiholog clinician. A scris lucrări despre timiditate, anxietatea socială, opinii și percepții abordate din perspectiva neuroștiințelor. Imaginați-vă o persoană care lucrează unsprezece ore pe zi pentru un patron abuziv și lipsit de considerație, care nu mai are viață socială și care petrece prea puțin timp cu copiii săi. Această persoană ajunge să dezvolte o tulburare depresivă majoră. Aceasta este, evident, rezultatul unor dezorganizări la nivelurile macro și mezo. Ar fi absurd să pretindem că asta provine dintr-o dereglare electrică neuronală care ar trebui corectată. Depresia sa face parte la fel de mult din creierul șefului său cât și din al său, dar consecințele pentru fiecare nu sunt aceleași. Modurile și ritmurile noastre de viață cauzează o problemă, și în loc să ne confruntăm cu aceasta, ne concentrăm asupra individului, asupra creierului său. Abordarea rămâne individuală. Totuși, aceste mecanisme de retroacțiune circulară pot și ar trebui să fie luate în considerare în terapie. Autorul Presupusa noastră dependență de ecrane a devenit un subiect și chiar o problemă socială urgentă de abordat. Se vorbește despre dependență, ca și cum ecranele ar fi devenit un nou drog. O logică similară se joacă aici: legătura între dopamină și plăcere o reflectă pe cea stabilită între anumite circuite dopaminergice și dependență. Într-adevăr, anumite substanțe adictive, cum ar fi opiaceele, nicotina, etanolul sau amfetaminele, provoacă o suprastimulare a unor rețele dopaminergice. Nu era nevoie de mai mult pentru ca unii să stabilească o legătură între droguri, plăcere, dopamină și dependență și să o extindă la relațiile noastre cu ecranele. Chiar și OMS (Organizația Mondială a Sănătății) a contribuit la generalizarea acestei idei. Totuși, mai multe studii au pus sub semnul întrebării un astfel de raționament simplist. Autorul Cuprins Introducere Partea I. La originea reducţionismului: o scurtă istorie a creierului Metoda carteziană Frenologia Localiști versus distributiviști Teoria celor două creiere Teoria celor trei creiere Limitele imagisticii cerebrale Analogia creier-mașină și promisiunile Inteligenței Artificiale (IA) Ne pot fi de folos modelele simpliste? Partea a II‑a. Când dezvoltarea personală instrumentalizează știinţele cognitive O știință seducătoare Ce este „sinele“? Testele de personalitate Neuroplasticitatea Frecvența vibrațională Legea atracției Supraresponsabilizare și burnout Dacă vrei, poți Partea a III‑a. Frumuseţea complexă a creierului Falsa opoziție dintre emoție și rațiune Creierul reptilian, creierul emoțional Ce este o emoție? Amigdala și frica Afectele „Problema dificilă“ a conștiinței Putem cunoaște culorile fără să avem experiența lor? Cuvintele înșelătoare Apa chiar udă? Pariul lui Chalmers Partea a IV‑a. Nu sunt doar creierul meu Cogniția noastră este încorporată Să încetăm cu viziunea reducționistă asupra durerii Două povești despre cuie Durerile fantomă și nocebo Durerile psihosomatice Să încetăm cu viziunea reducționistă asupra medicamentului „Set and setting“ Medicamente sau droguri? Tratamentul durerii Să încetăm cu viziunea reducționistă asupra bolilor psihice Boli care nu sunt ca altele Sindromul resemnării: un caz clasic Ești WEIRD? Să încetăm cu viziunea reducționistă asupra stării noastre psihice Serotonina, molecula fericirii? Să încetăm cu viziunea reducționistă asupra dependenței 156 Dopamina, molecula dependenței? Dependența de ecrane Rolul mediului Să încetăm cu viziunea reducționistă asupra performanței Substanțe pentru stimularea creierului? Cipuri pentru stimularea creierului? Partea a V‑a. Când politica instrumentalizează știinţele cognitive Pot prezice neuroștiințele cum votăm? Creierul și dreptul: când neuroștiințele fac legea Este creierul nostru antiecologist? Fake news și biasuri cognitive Ce este un bias cognitiv și poate fi evitat? Cum să luptăm împotriva fake news? Rețelele sociale și „piața raționalității“ Problema credințelor performative Suferim oare de un „deficit informațional“? Oamenii sunt rezistenți la schimbare Injoncțiunile paradoxale și problema coerenței sistemice Panica și mișcările de mulțime în situații de criză Efectul cobra și incitările perverse Concluzie Mulțumiri Note Bibliografie