Nuvele

Rebreanu va recunoaste pana la sfarsit, dupa ce el insusi devenise marele romancier, ca un singur inaintas ramane neintrecut si va ramane intotdeauna: Caragiale. Constient sau involuntar, Rebreanu scrie una din cele mai zguduitoare pagini despre drama evreilor din centrul si rasaritul Europei Centrale, prinsi in conflicte ce-au macinat imperii si popoare. Povara insuportabila a lui Itic este conditia de exclus de catre micul univers, armata, al carui element se simtise. Razboiul si antisemitismul locotenetului sunt agentii care accelereaza criza eroului ce nu-si gaseste rezolvarea decat prin moarte. In subterana nuvelei de razboi se ascunde drama putin cercetata a crizei de identitate vs. alteritate pe care evreii Europei Centrale si de Sud-Est au trait-o acut. Si cine altcineva ar fi putut-o explora decat Rebreanu care a cunoscut in tinutul Nasaudului satul Tradam numit apoi Jidovita pentru ca e un sat pur jidovesc intr-o regiune pur romaneasca, unicul sat jidovesc din Ardeal, care a trait si el conditia de exclus o data cu necazurile ce-i determina demisia din armata dar si cu denuntarea sa ca tradator la Bucuresti, care a trait criza provocata de alteritate si identitate si-a depasit-o, fericita sublimare!, prin intermediul scrisului - Elisabeta Lasconi