O logodna in zori

 Tudor Marin (25 ianuarie 1945 – 26 mai 2017) nu are o bibliografie prea bogată, printre cărţile publicate reţinându-se Un cer înalt de toamnă lungă (1985) şi, recent, Norii lui Magellan (2016). În sertar i-au rămas însă mai multe scrieri, printre care şi  O logodire în zori, nuvelă inedită.   Titlul prozei e uşor parodic, de altfel întreg subiectul e pigmentat cu umor şi ironie, bine calibrate. Discursul e de la persoana I singular, naratorul povestind păţania sa, dar mai ales a colegului său, Anghel Alai, vedetă în devenire, interpret de estradă tot mai îndrăgit, prezent adesea la televiziunea moldovenească, la radio, aflându-se mereu în turnee, cu concerte prin sate şi la taberele de câmp. Ambii tineri se lansează într-o aventură neobişnuită, urcând în primul tren care soseşte în gară. Ajunşi într-un sat oarecare, nimeresc din întâmplare la o nuntă, unde sunt luaţi drept rude. Ce-a urmat, cititorul va afla parcurgând cartea. Subiectul nuvelei e plin de antren şi uimeşte prin neprevăzutul întâmplărilor.