O padure ascunsa

Acest volum, publicat in cadrul Programului de sprijinire a publicarii Nicolae Iorga, a beneficiat de sustinerea Ambasadei Frantei in Romania si a Institutului Francez din Romania.Cet ouvrage, publie dans le cadre du Programme d’aide a la publication Nicolae Iorga, a beneficie du soutien de l’Ambassade de France et de l’Institut francais en Roumanie.„Pe linia lui Philarete Chasles, Rene-Louis Doyon, Pascal Pia, Hubert Juin, Michel Decaudin si a altor cativa eruditi pasionati, stalpi de biblioteca publica, bataiosi uneori si adesea persiflanti, Eric Dussert se intereseaza intens de scriitorii uitati. La fel ca Charles Monselet, maestrul sau in materie, el ii numeste mai intai „rataciti” , iar ulterior, intr-o maniera ceva mai romantica, arbori sufocati, privati de lumina chiar de catre padurea oficiala, constituita din scriitori cunoscuti si recunoscuti, deasupra vremurilor sau scolilor. Dar, „in timp ce stelele maestrilor gandirii din secolul trecut se sting incetisor, iar «marii scriitori» nu mai sunt ce erau odata, in timp ce este reevaluata amploarea operelor si a angajamentelor, scrie Dussert, personaje cardinale rasar din padurea ascunsa de cativa copaci.”Cine sunt aceste „personaje cardinale”, mereu absente din manuale si dictionare sau mai curand date uitarii? Cine sunt acesti scriitori umili, uitati pe nedrept, invinsi de posteritatea dezastruoasa? Romancieri nereeditati, fara indoiala, dar si directori de revista si coordonatori de colectii, traducatori originali, un pic nebuni? fantezisti, rentieri, sarmani, sinucigasi, coate-goale, savanti si inculti, barbati si femei, tineri si batrani… o lume intreaga de vagabonzi si vanitosi, cu biografii extrem de colorate. Fiecare dintre ei meritand sa figureze in peisajul literar pe care-l redeseneaza cu empatie Eric Dussert, un peisaj democratic si neierarhizat si al carui orizont il largeste cu fiecare insemnare.” —Claire Paulhan, Citind in padure, Prefata la O padure ascunsa, Paris, 2013 (Citind in padure)„Sa demontez prejudecatile, e ceea ce am reusit daca, la sfarsitul paginilor care urmeaza, vreunul va simti dorinta de a citi un autor ignorat pana acum. Aceasta ambitie nu va rasturna ierarhia stabilita de Literele franceze, dar le va oferi noutate celor care vor sa se lase surprinsi. La randul lor, acestia vor patrunde in campul descris de Victor Fournel in aceasta prefata din 15 aprilie 1862:„Cartea de fata include tot ceea ce nu a atins nivelul clasic sau tot ceea s-a indepartat de acesta; oamenii si genurile ignorate de istoricii literaturii oficiale, fie din cauza ca independenta pe care au afisat-o i-a indepartat de curentul comun, fie din cauza ca obscuritatea lor i-a lipsit de atentia si de amintirea posteritatii. Cel mai adesea aceste doua tendinte au coincis, iar din cauza faptului ca au rezistat miscarii generale a spiritului, numerosi autori au fost ignorati de contemporanii lor, uitati de noi. […] O buna parte a studiilor din aceasta carte au aparut deja in diferite reviste si jurnale, la fel ca si unele capitole publicate detasat, anticipand aceasta lucrare. Insa toate, mai ales cele care aveau caracterul unor articole circumstantiale, au fost corectate cu grija si adeseori reluate intr-o forma actualizata. […] In sfarsit, mi-am impus si am urmat fara ezitare aceasta remaniere laborioasa, una ce permite o reunire a articolelor astfel incat sa rezulte o carte unitara. Cititorul decide in ce masura mi-a reusit acest proiect.” N-as sti sa zic mai bine.” —Eric Dussert, O alta istorie literara, in volumul O padure ascunsa, Paris, 2013