Omul din urma

Fiecare om traieste intre trei fatete ale sinelui. Prima este imaginea pe care o construim cu grija si o oferim lumii, in speranta acceptarii. A doua este perceptia celorlalti- o oglinda deformata a ceea ce cred ei ca suntem. Iar a treia, cea mai profunda, este adevarul interior, esenta noastra nerostita, pe care o ascundem chiar si de privirea apropiatilor. Ne temem adesea de judecata oamenilor, uitand ca singura privire care patrunde dincolo de toate aceste straturi este cea a lui Dumnezeu.Ioan Matiut ni se prezinta intr-o carte mai aproape de realitate chiar si pentru cei ce l-au intalnit aievea. Este un prim volum dintr-un periplu printr-o lume intr-adevar romaneasca, unde eroul narator isi aminteste numeroasele provocari pe care le-a invins cu o extraordinara indrazneala, chiar si cand imprejurarile pareau cu totul potrivnice. Provocarile se succed fara oprire de la frageda pruncie pana la omul matur care a izbutit un pasionant slalom prin tot timpul ce i-a fost dat.Soarta l-a pus sa faca de toate si a facut de toate, incercand indeletnicirile cele mai prozaice… pana la comertul cu venin de vipera. Si pana la editorul si poetul care este. Victoriile s-au succedat cu esecurile, dar niciodata cu infrangerea energiei luptatorului. Scrisa fara patima, dupa principiul „iert,dar nu uit”, Matiut izbuteste sa isi ofere si sa ne ofere o „carte de amintiri”, plina de momente captivante, nu fara umor, nu fara credinta ca totul este posibil si in bine si in rau, intr-o societate plutind dusa de valuri. Ca nu este doar un simplu povestitor, Matiut o dovedeste si prin paginile unde, printre mizeriile cotidiene, isi fac loc si fine interludii romantice.„Omul din urma” imbogateste cu brio traditia romanului autobiografic intr-o literatura unde „Amintirile din copilarie” ale lui Creanga se invata din scoala. -- Gheorghe Schwartz