Ora Romaniei. Franturi

Cartea profesorului medic Dan C. Stănescu - subintitulată Frânturi - este un amalgam de amintiri, impresii, evocări, polemici, comparaţii, disocieri subtile, note de reportaj exacte, nostalgii dulci şi autoironii acide, puse pe hârtie de-a lungul multor ani, cu o vocaţie de neastâmpărat moralist şi cu un talent de observator livresc de fineţe. Ora României este mărturia unui om prins între chingile istoriei şi geografiei. O carte marcată de sensibilitatea unui moralist înnăscut şi cultivat, a unui medic care, ca atâţia alţii, a venit în proză cu instrumentarul diagnosticului. Romulus Rusan Clapa 1 Vorbesc la telefon cu fiu-meu, care-i la Londra. îi cer să mă sune mai târziu. Gândindu-mă la diferenţa de o oră dintre Londra şi Bruxelles, precizez: „Nu mai târziu de zece seara, ora României.“ - Ora României? mă întreabă fiu-meu mirat. De ce ora României? Ezit înainte de a-i răspunde. După treizeci şi nouă de ani, mă întreb şi eu, de ce ora României? Dan C. Stănescu Clapa 2 Exmatriculat în 1958, după mişcările studenţeşti, scăpat de închisoare, dar trecut prin munci inferioare, ca „soră medicală“ sau laborant, viitorul cercetător îşi încheie totuşi studiile universitare, însă nu mai poate rămâne sub ameninţarea dosarului nesănătos şi fuge în Occident, după peripeţii şi riscuri pe care le parcurge şi descrie cu suspans. Pentru partea a doua a cărţii, autorul alege următorul motto: Nu este necesar să speri ca să începi ceva, nici să reuşeşti ca să stărui. începe într-adevăr - la jumătatea vieţii - exilul, cu toate umilinţele şi iluziile lui: audienţe, consulate, burse, comisii, discriminări, suspiciuni, gândul plin de remuşcări pentru cei rămaşi în ţară. Nu numai viaţa i-a fost tăiată în două, dar şi familia, cercul de prieteni şi colegi, biblioteca. Proiecţia patriei care l-a surghiunit apare totuşi tandră, învăluită într-o solidaritate tot mai compasională, pe măsură ce veştile sosite sunt mai descurajatoare. Fiecare vorbă românească auzită în numeroasele călătorii face auzul să vibreze, sufletul să tresalte. Romulus Rusan