Patericul sinait

Muntele sfant pe care s-a petrecut in Vechiul Testament taina pogorarii si aratarii lui Dumnezeu si a urcusului lui Moise in norul dumnezeiesc (in care a primit descoperirea tainelor Creatiei si Legii divine), Sinaiul a fost si este inca unul din cele mai vechi centre monahale ale crestinismului. El a reprezentat a doua mare vatra a spiritualitatii ortodoxe, inflorind dupa declinul centrelor monastice ale Egiptului si inainte de ridicarea Athosului. Parintii sinaiti au fost „parintii Filocaliei ortodoxe”, Sinaiul fiind „patria rugaciunii de foc a inimii, aprinsa din vapaia nestinsa a Rugului nears pastrata de monahi prin rugaciune in camara de taina a inimii” (arhim. Ioanichie Balan). Legatura lui stransa cu Tarile Romane e marcata de existenta toponimicului geografic si spiritual al Sinaiei. Elaborata pe baza unei minutioase cercetari filologice a codicelor sinaite si a literaturii ascetice rasaritene, pe fondul unei ample investigatii istorice, antologia „Patericului sinait” datorata efortului exemplar al profesorului D. Tsamis restituie cititorului imaginea vie si veridica a vietii ascetice, austere a Parintilor ce s-au nevoit in acest Munte Sfant, oferindu-ne intelepciunea lor concentrata in ziceri si povestiri datand din primele veacuri crestine — tot atatea nestemate duhovnicesti de inegalabila frumusete si profunzime.