Pe urmele lui Ulise

Dintotdeauna Ulise mi s-a părut cel mai atrăgător – ca să nu spun simpatic – personaj de epopee. De ce? Răspunsul l-am aflat abia acum, din cartea Alexandrei Ciocârlie: pentru că el se află încă printre noi, e contemporanul nostru, e „unchiul nostru“, vorba lui Jiří Marek. Autoarea o dovedește cu erudiție, farmec și suplețe hermeneutică. Materia primă folosită aici nu este Odiseea, ci romane sau dramatizări și pagini memorialistice care o valorifică în fel și chip. Vă veți întâlni cu o seamă de autori îndrăgiți, de la Margaret Atwood, Sándor Márai, Milan Kundera, Ismail Kadare, până la Gabriela Adameșteanu (din Întâlnirea). Uneori epopeea e recompusă din perspectivă feminină și feministă, astfel că devine o Penelopiadă, alteori Circe și Calypso se transformă în naratoare cu viziuni pline de noutate asupra întâmplărilor. Nu puteau lipsi atât de actuala temă a exilului și abordările rebele. Concluzia? Cea din toate cărțile remarcabilei clasiciste Alexandra Ciocârlie: „trecutul are însemnătate în măsura în care se răsfrânge asupra noastră“. Iar povestea lui Ulise ne include, într-un fel sau altul, pe noi toți.