Picatura de arta

Cum ignor din principiu Facebookul și nu ascult de câteva „secole” radioul, eseurile Augustinei Reniță-Mirjol m-au luat prin surprindere. La noi, despre artă, se scrie fie încruntat-teoretic, în termeni profesorali, fie cu excultări școlărești ce trădează amatorismul. (Știu doar câteva condeie de aici care evită cu grație aceste capcane lipicioase.) Textele tinerei autoare nu pretind însă la cugetări și aprofundări abisale referitoare la temele pe care le frecventează – de aici și titlul lucrării ales cu mult bun-simț: Picătura de artă. Fiecare fascicul are dimensiunea modestă a unei tablete care se fixează fie pe un artist (Vermeer, Micul Eden de la Mitoc, Fereastra de la Tiraspol ș.a.), fie pe un fenomen (Limbajul albastrului), fie pe o operă anume (Un alt unghi). Sau sunt reflecții combinatorii, îmbinând efuziunile liric-emoționale cu notele de călătorie (vezi chiar eseul de început: Arta explozivă). Eugen LUNGU