Poeme. Antologie de autor 1981-2023

Omagiu editorial la aniversarea a 70 de ani ai Poetului Ion Mureșan (9 ianuarie 1955, Vultureni, Cluj) Într-o societate bolnavă, poeții sunt anticorpii sociali care neutralizează răul. – Ion Mureșan Poetul construieşte impecabile, negre scenarii introspective, pe care le regizează în pozitiv, le răsuceşte şi le dichiseşte pentru a putea fi transpuse în spectacole publice, larg acceptabile. Ion Mureşan scrie unul şi acelaşi poem al devorării atroce de către propriile performanțe – poemul omului dintre milenii. – Irina Petraș În ipostaza, dominantă aici, de „povestitor de vise”, își conduce micile narațiuni cu o dexteritate regizorală ce pune în valoare deopotrivă încrederea în capacitățile de „transfigurare”, pe portative diverse, a datelor venite dinspre realitatea imediată, cu necesara doză de relativizare firească la un poet care e, în egală măsură, un foarte original actor, regizor și „privitor ca la teatru” și care se joacă destins, dar și cu o gravitate discretă, cu convențiile limbajului și imaginarului liric. Este modul său, accentuat personal, de a-și introduce cititorii în universurile poeziei. – Ion Pop În locul comunicatelor programatice, el a preferat vechea metodă a „artelor poetice”, de care sînt pline toate volumele lui, toate suferind de o frenetică angoasă programatică și terorizate de obsesia de a identifica și descrie himera poeziei. Această combatanță implicită – care era și a celorlalți poeți echinoxiști din serie – a putut crea impresia că Mureșan are har, dar n-are program, are talent, dar n-are conștiință. (În fapt, Mureșan e unul dintre puținii poeți cu o poetică asumată radical și articulată coerent.) – Al. Cistelecan