Portret de grup

„Eugen Lungu subliniază – și cred că pe bună dreptate – rolul catalitic (de nu mai mult) al optzecismului din țară în cristalizarea și precipitarea aceluiași spirit dincolo de Prut, «conștientizarea fenomenului ca atare producîndu-se abia în ultimii ani». Ruptura de mentalitățile ruraliste și localiste s-a produs abia odată cu căderea de sistem, majoritatea optzeciștilor basarabeni crescînd și debutînd în coada vechiului proiect nostalgic și mesianic. (…) În aceste condiții, problema care se ivește de îndată (…) e în ce grad optzecismul transprutean e un transplant, un import, o modă, o sincronizare bovarică ori un fenomen autentic, crescut dintr-o sensibilitate exasperată și care i-a găsit o retorică dezincantatorie a grației. Respectînd cronologia și în pofida irelevanței acesteia, antologia lui Eugen Lungu e, implicit, (dar poate că și manifest), o demonstrație de autentificare a spiritului optzecist.” (Al. Cistelecan)