Radio Silence

Eram desteapta— Tinem la fericirea elevilor nostri si tinem la succesul lor, a declarat directoarea noastra, doamna Afolayan, in fata unui public de 400 de persoane, parinti si elevi din anii terminali, in timpul intalnirii cu parintii de la sfarsitul clasei a unsprezecea.Eu aveam saptesprezece ani si eram presedinta Consiliului Elevilor. Asteptam in culise, pentru ca in doua minute urma sa vorbesc si eu pe scena. Nu-mi pregatisem discursul, dar nu aveam emotii. Eram foarte incantata de mine.— Consideram ca este de datoria noastra sa le garantam tinerilor accesul la cele mai bune oportunitati pe care le ofera lumea de azi.Reusisem sa ajung presedinta Consiliului Elevilor anul trecut, deoarece pusesem pe afisul de campanie o poza in care aveam barbie dubla. De asemenea, folosisem cuvantul „mema“ in discursul dinaintea alegerilor. Treaba asta dadea impresia ca mi se rupea de alegeri, desi lucrurile stateau chiar pe dos, si asta i-a convins pe oameni sa ma aleaga. Nu se poate spune ca nu-mi cunosc publicul.Chiar si-asa, nu stiam prea bine ce-o sa zic in discursul de la intalnirea cu parintii. Afolayan spunea deja tot ce-mi notasem in graba pe pliantul publicitar al unui club de noapte, pe care-l gasisem in urma cu cinci minute in buzunarul sacoului.