Razne

Intreg amarul fiintarii se evapora la ideea ca oricand e in putinta noastra sa-l curmam, ca ascundem in noi insine imensa libertate a absentei noastre si ca ne putem rascumpara caderea in dureri sterpe sau in banalitate prin genialitatea negativa a sinuciderii. De n-am fi in stare sa ne inchipuim - si sa ne consolam astfel - prilejul prin care ne-am face seama, actul infinit al liberarii de sine, vietuirea n-ar avea nici o scapare din ea insasi, iar ocna respiratiei nici o banuiala de vazduh. Dar aceasta idee face din fiecare dintre noi un stapan, fara a fi totusi slugi fiindca n-o trecem in fapt. Sa fie oare ca adevaratele sinucideri sunt acelea ce nu se consuma ? Avand reteta sigura a raului si a-l purta totusi mai departe...“ - Cioran