Reflectii asupra istoriei si a scrisului istoric

Aşa cum precizează şi subtitlul cărţii – Studii de filozofie a istoriei – , lucrarea e o investigaţie serioasă cu caracter teoretico-practic asupra istoriei ca ştiinţă care cercetează trecutul umanităţii. În primul capitol al volumului, reputatul istoric Ion Ţurcanu încearcă să definească materia sa de studiu, întrebându-se ce este, de fapt, istoria – călăuză a vieţii, Casandră sau curtezană? Ultimele două variante de răspuns au un înţeles profund metaforic, mai ales dacă ne amintim din mitologie de „soarta ingrată a Casandrei” (nu era crezută de nimeni) şi dacă medităm la semnificaţia substantivului curtezană (adică cineva care se pretează la „seducţiile” oricui). Evident, pornind de la aceste opţiuni e deductibil şi rolul istoricului:  este acesta „maestru ori salahor”? În continuare, autorul se opreşte asupra unor aspecte metodologice de cercetare cu exemplificări din istoriografia basarabeană. În următoarele capitole, savantul sintetizează concepţiile unor importanţi scriitori şi gânditori români: Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Petre Ţuţea, Emil Cioran, Constantin Noica ş.a., concepţii ce ţin evident de filozofia istoriei.    Autorul operează pe un teren prea puţin frecventat la noi, ceea ce conferă lucrării o  deosebită valoare.